Imaginați-vă o masă din sticlă pe care tot puneți obiecte. Și obiectele tot vin, unele mai ușoare altele mai grele. Și nu puteți așeza obiectele pe lângă masă, ci doar direct pe masă. Cel mai probabil, la un moment se va face țăndări și poate chiar răni pe cineva care se găsește în apropiere.
Mintea și sufletul în care îndesăm toate greutățile, fără să avem pe cineva care să ne ajute să ni le ducem pe drumul vieții, se vor prăbuși.
Să nu mai fim indiferenți cu cei din jurul nostru, măcar cu persoanele apropiate. Ca să fii om, este nevoie de alți oameni.
